po` boy

Toba din piept îşi ţine respiraţia—
po` boy stă
sub vie şi fumează;
vântul prinde câteva smocuri
de frunze şi le învârte de colo-colo.
Agaţă fumul şi-l zvârcoleşte, ca mai apoi
să treacă din trunchi şi iar în alt trunchi
—asta înseamnă că aerul călduţ cuprinde
scoarţa şi deasupra,
oamenii se pot bucura.
Îmi vâr mâna şi apăs: din lumina lui, blitzul scoate
un stol de păsări şi-o privire;
tresar odată cu fulguraţia
dimprejur—
mă descurc şi mă bucur în liniște.

De fapt aştept o muzică pe care să
mă opresc să fac fotografii.
Să vezi atunci:
pietricele rostogolindu-se
şi dând ocoale câtorva scorburi
sub picioarele mele— fojgăieli de tot felul
ar fi una şi încă una
cât să se tulbure pe sine
—şi nu mai ajung să-i transmit viaţă aparatului—
treaba asta n-are nimic de-a face cu ce a fost
mai înainte; e altceva să nu apeşi
şi-apoi să-l laşi să păcăne
po` boy ştia ce se întamplă— „apasă butonul!” -
e bine să nu ştii câteodată ce prinzi.
Cu degetul împart viaţă-
rumoarea se desluşeşte printre copaci.
De dincolo de hăţiş, o altă lumină de blitz
ne traversează răscolitor— printr-un click,
mă îndepărtez.
Aici şi mai încolo, oamenii se bucură,
unii mai mult sau mai puţin ca alţii.

Vine o zi
când împietresc— s-aude că prin pădure
e un satelit prăvălit.

micile lucruri ciudate

în urma noastră se lăsa un siniliu –
prinzând lumina,
norii se adunau în spatele cailor
ce urcau încetişor la deal
f fascinaţi, întindeam mâinile să
ne agăţam de lumină
coji de cochilie se lipeau de tălpi, trosnind ca
nişte cruste crocante; membranele se zbăteau un pic
şi-apoi se eliberau
dintr-o parte sau din alta, păsările ondulau
în curbe lungi, adunându-se în jurul unei buturugi negre
vântul sâsâia printre smocurile de iarbă
puţin mai încolo, pământul îşi fixa polii
printr-un vârtej ce ulterior se desfăcea macroscopic
bucată cu bucată – Huşşti! Huşşti!
aerul se îndepărta
explozii cu nisip
un cerc cădea pe sine,
grămăjoare delicate de cenuşă începeau să
pocnească din centru; fibrele se ridicau
ajungând însă înapoi pe pământ într-un curs lent
diferit de cel prin care s-au ridicat

ne purtam pică unul altuia
că vedeam atât de multe – micile lucruri ciudate
veneam cu pumnii plini de coacăze şi le vâram după sobă
pentru zile albe

am prins chiar şi momentul în care
se compunea o rază
din puncte mari şi deformate,
sau probabil erau deviaţii
infuzate de aerul cald; şi iarăşi cum se recompunea
se recompunea de-a lungul hăţişului
ţinându-şi linia dreaptă
printre imperfecţiunile minuscule
uite – rădăcinile scormonesc pământul, nu am crezut
în siguranţa lui niciun moment
aşa cum nici acum nu credem
în niciun fel de stabilitate – există, pe naiba
undeva era un amplificator
care îi dădea pământului volum: să nu facă, dar
să nu facă buf! ne-a tot fost teamă

O bulă imensă de apă

mă-nvârt în jurul ploii, dar ploaia nu mă primeşte
înăuntru. Se tăvăleşte în lumina farurilor.
aştept să treacă maşinile şi mă îngrămădesc.
O bulă imensă de apă mă ridică deasupra tuturor.

în faţa cinematografului stă un câine
ce creşte odată cu ploaia. Până dimineaţă,
îl voi călări prin oraş, înjurând toţi oamenii.
Pentru o vreme, puncte Fudds pornesc în cerc,
îmi e teamă şi mă retrag.

noaptea e transparent de vie. În transa ei seamănă
uneori cu un far îngropat în mare.

mă gândesc mereu cum aş urmări câteva păsări
ridicându-se din copacii străzii, trecând peste
mitropolie şi-apoi rămânând undeva, pe acoperişul
vreunui bloc, singure.
Ar fi un fel de circuitul vieţii în natură.

sau îmi imaginez nişte veveriţe ce dansează vals
sub un cearşaf, atât de pline de elan, încât s-ar
putea înălţa oricând la ramura ce intră pe fereastră.

De pildă, gândesc cu voce tare ca un gen de program
ce transmite vremea prin radio, însă de cele mai multe ori,
sunt sigur că nu mă ascultă nimeni.

de pe blocurile de alături, toate coloanele de lumină
cad fierbinţi. strălucesc pentru câteva momente
şi-apoi dispar. Sute de furnici se târăsc afară
dintr-un arbore. se vor îneca, cel mai probabil,
sau o bulă imensă de apă le va ridica deasupra tuturor.

sourness

pe scările blocului transmisia e tâmpită
undele se rarefiază
într-o lumină albă ce explodează sub un cearşaf
blitzul e mai puternic decât creierul nostru
şi eu am ţinut minte asta

tu stai pe acoperiş şi fumezi
probabil tot din întâmplare s-a blocat o tastă
ţi-aş fi spus că noaptea e un electrician nepriceput
ai fi tăcut pentru o vreme

e un frig crunt
n-avem nicio grabă
fumul urcă pe diagrama noastră de presiune
ceva tulbure şi înecăcios ne ţine lipiţi
ca într-un un câmp de energie

(.)

un nor de praf stă aplecat sub case şi creşte
centru e-n mişcare

îmi spui că-ţi iese dragostea prin piele
cred că-ţi plac şi lumânările aromate sau cum
pleznesc ele în beznă
păstrându-şi pentru un moment căldura
ca atunci când ieşi din casă şi e ger

astea mă fac să văd că nu mai plouă
dar nici soare nu e
doar un vânt ce-i zboară seminţele unei babe

#

e o tristeţe noduroasă pe străzi
ploaia se întinde până-n orbitele pământului
mai grăbită ca un oraş
acest front capricios e-n mişcare
îmi lipesc fruntea de geam şi rămân aşa, privind departe

toate lucrurile din casă sunt stăpânite de un detaliu
ceva rece şi demn se strânge în jurul lor
patul ăsta e o dună de nisip ce se prăbuşeşte
sub propria greutate
ăsta-i un detaliu

am impresia că din când în când vine cineva
la fereastră să vadă dacă mai sunt aici
dacă sunt bine

longwood

o luna roşie se ridică din capătul străzii
se apropie ca şi cum s-ar plimba în interiorul unui telescop
frunze se umflă în geamuri aproape uman
nimeni nu poate dormi

clădirile se unesc într-o singură umbră
şi vine aşa o răcoare sterilă în partea asta tristă
din boston
mişcările umede ale oamenilor strălucesc puţin pe trotuar
şi apoi se înnegresc

deocamdată nimic
nu va lua liniştea asta lucidă
de metrou

longwood avenue s-a prăbuşit
într-un panou uriaş de geam
formând nişte vitralii urbane pregătite oricând
să se spargă
peste celelalte străzi

Parolat: ***

Acest post este protejat de parolă. Ca să-l vezi, te rog introdu parola:

Parola:

grupajul momentelor noastre

w/ andreea

câteva pachete goale de ţigări
o scrumieră
muzică ambientală şi alte teorii
grupajul momentelor noastre notat
undeva într-o agendă

uşa apartamentului a rămas deschisă
un miros de noapte & până la câţiva paşi
tu în chiloţi şi sutien
până la ţigara sinceră de după
un futai uscat în mod britanic
cu ceasul la mână doar în şosete
ai tras perdelele cu multă grijă dictându-le
exact cum să-ţi acopere cearcănele alea

un obturator nikon se deschide
încet în lumina vişinie a draperiilor
buricul ei e un motor ce se încălzeşte după îngheţ
sub tălpi o cămaşă albă & o eşarfă
blitzul o priveşte şi
apoi o apasă
scaunele se înghesuiesc în pereţi

aluniţele sunt tot acolo
împrăştiate pe burtă
eu continui să o privesc semiobscur şi ea
merge în linişte pe podea printre cioturi & bobiţe
de ceară

îi ating cu degetul o şuviţă din păr
o sprânceană uşor ca şi cum peste corpul ei
ar curge o apă fierbinte
ea îşi trece mâna peste coaste şi
ascultă cum la robinetul din baie
curge apă rece

suma lucrurilor care acoperă întotdeauna podeaua
şi obiceiul noastru de a dormi pe ele
cu hainele scoase & cu biblioteca judeţeană la
picioare

avem veioza asta mică
de lângă pat şi lumina unei staţii de metrou
până azi am crezut că sub plăcile de gresie e şi mai rece
am scos două şi ne-am aşezat tălpile
lângă ţinem o cafea
o ţigară începută şi un măr muşcat o dată
abandonat

o carte micuţă
pantofii ei doc martens şi mocheta de la uşă
pe care s-au strâns atâtea ziare şi facturi
toate zgomotele de pe stradă
& schimbările ce survin

limba mă ustură
o carne crudă friptă de la prea multă cafea
pajiştea din faţa casei se umple de maşini negre lustruite &
copii aleargă printre ele
un câine face un truc cu o minge
toate difuzoarele din casă emit o linişte stereo
trag obloanele şi ies pe balcon
doi tineri îşi dau
unul altuia să mănânce pateuri dintr-o pungă

mă întorc în cameră şi dau drumul la un film
mai mult m-am enervat
nu am priceput nimic

în această intimitate caldă
& puţin acră

furia cu care
am fumat 3 pachete de ţigări
mania mişcărilor din picioare
şi privirea tulbure
stagnau pe tavan şi în oglindă

andru fumează pe balcon
îi place să vadă fumul zăbovind pe cer
o vreme şi-apoi aşteaptă noaptea

a fost oarecum ciudat andrule
deşi nimeni nu a înţeles ce au vrut să însemne
mişcările alea fluente
din mâini

şi tu ai fi putut să-mi spui că nu
nu vrei să se termine nici după futaiul ăla
din 17 mai 08 nici după vizitele dese
între familiile noastre
poate că m-ai speriat andrule
poate că eu nu vreau ce vrei tu
nimeni nu a zis ceva de familie
doar de iubire respect reciproc & fidelitate

mai bine m-aş fi dus dracu
aş fi ieşit din spaţiul ăla
comun
şi tu ai fi fugit ca după un viol
departe

portman square

un obiect uriaş şi blank se mişcă prin lumină.
e o înregistrare veche, cu tutun şi praf.
Mii de acarieni se ridică agresiv spre tavan
ca nişte puncte exotice ce strălucesc
din când în când prin portman square.

liniştea rock şi pânzele negre ce se agită la fereastră.
O umbră electrică îşi strânge pixelii pe geam.
doar gândul că va începe din nou să plouă
şi câteva molii încep să zboare.

o coloană subţire de praf şi lumină
pătrunde într-o gaură. fără măcar să-şi devieze
cursul din cauza aerului mişcător.
Şi când umbra se ascunde, un şoarece înspăimântat
iese, răsucindu-se.
frunzele uscate de plop încep să foşnească.

Întind mâna şi ating clanţa uşii. nu am nici
cea mai mică idee de când stau aici, hipnotizat.
Probabil în faţa unei uşi încuiate.

transport neobişnuit

prin lumină pluteşte un satelit ce învârte
nişte puncte. Strălucesc fix şi apoi cad fierbinţi.
Când se-mping între ele, alte mulţimi
ies la suprafaţă. ca şi cum am freca două felii
de pâine şi firimituri ar cădea.

pixeli negri se înmulţesc în lumină
ca nişte bacterii. Se mişcă intens. fiecare cadru
începe să se zbată. Un peşte plin de nisip
şi granule ce sar în toate direcţiile.

Când mă aştept mai puţin mă ridic din pat.
plănuiam de ceva timp acest moment.
Iau o jumătate de lămâie şi o storc. mai întâi,
paharul se abureşte, apoi picături încep să curgă
pe margine. Părul de pe mână se mişcă,
răspândind lumina. Un transport neobişnuit
de ioni spre anumite celule, într-un curs lent.
ca după un dezastru de gusturi.

Ultima picătură rămâne pe masă. aş fi putut
muşca din coaja rece. Şi-apoi să las lămâia
până dimineaţă să se usuce.